Bebe Velcea - savant sau amorez?
Dupa cum am amenintat mai devreme, revenim cu un documentar demn de National Geographic, sau chiar de Discovery Channel, despre dinozaurii care populau si inca populeaza facultatea de geografie din Bucuresti!
Evocari pline de caldura si simpatie ale celor care si-au arogat titlul de “personalitati ale stiintei romanesti”, dupa cum cu oroare se poate constata de pe copertile seriei de suse “Volum Omagial - tezaur geografic”. Auzi colea, “tezaur geografic”! Ia sa le luam, nene, pe rand, pe aceste “personalitati” ale stiintei geto-dace:
Ion Velcea, zis Bebe, (Plaisirosaurus Velcioius-raptor) ajuns cadru universitar print-o lucrare de mare anvergura, adica lucrarea facuta coanei Valerica, mare stab de partid si de stat degeaba prin facultate pe vremea lui Ceshkutza, care l-a luat de barbat ca sa aiba origine sanatoasa.
Deci, Bebitza preda si el, ceva acolo, un curs redundant prin anul doi de facultate, care relua mai prost si mai stangaci notiuni de geografie economica predate exceptional in anul intai de marele Ion Letea. Mai apoi, prin anul trei, omul se baga si la geografia turismului, ca nu, doar si lui si coanei Valerica le placea taaare mult sa manance pe gratis si sa fie cazati ca VIP-uri comuniste ce erau, pe la hoteluri din provincie, pe la familii de securisti si secretari de partid de la judete etc.
Bebitza al nostru era, insa, ochi alunecosi, inima zburdalnica, si ii cam placeau studentele, evident alea mai mistocutze, ca doar avea omul un statut (statutul partidului) si era si cam statut. Din pacate, studentele nu prea-l placeau pe el, asa ca Bebe mai recurgea si el la cate o mica aluzie, ma-ntelegi, dai tu, dau si eu, la examene! Studentele il parau la coana Valerica si ea punea toroipanul pe amorezu”” cel dospit si ii citea apoi cate trei ore din programul PCR de edificare a societatii socialiste multilateral dezvoltate si inaintare a Romaniei spre comunism.
Booon, veti zice, dar ce-ai dom””le cu omu””, poate avea si calitati. Profesionale, desigur. Pai, ia sa vedem ce calitati profesionale avea Bebitza-cel-sturlubatec: la un curs despre transporturile din Franta pe la inceputul anului doi (curs inutil, caci toate se facusera in anul intai la Geografia economica a lumii, predata exceptional de unul din cei mai informati oameni din Romania acelei vremi, fantasticul Let(z)ea, – care intre timp plecase in America iar memoria ii era pangarita de lingaii comunisti din facultate precum Velcioii), Bebitza, care se dadea mare francofon (furculision, lingurision, bidon), a inceput sa-si strambe limba cu tot felul de nume frantuzesti, la care pe Abaddon si inca vreo doi draci care asistau tolaniti la curs undeva suuuus de tot in Amfiteatrul Valsan, i-a bufnit rasul.
Bebitza s-a oprit din dictat de pe caiet, si-a compus o fatza crunta, atat cat se putea cu mecla lui sifonata de viciu, si a icnit, plin de indignare, “cum te cheama, mai blondule?” Evident, raspunsul a venit rapid, “Abaddon, tovarase conferentiar doctor”. “Ia sa vedem, mai Abaddoane, daca tot esti asa de vesel, iti mai arde de ras acum, cand o sa te intreb eu daca ai retinut cum se numeste cele doua aeropoarte din Paris? Ha? Aud?” a continuat Bebitza doct, cu un ranjet plin de satisfactie, care i-a inghetat insa la jumatatea drumului dintre creier si facies, cand Abaddon i-a luat vorba din gura, ”Orly, Roissy-Charles De Gaulle si Le Bourget, tovarase conferentiar doct…” restul, insa, nu s-a mai auzit, pentru ca a fost inecat de hohotul general de ras ca un tsunami care s-a rostogolit din amfiteatru si l-a zdrobit sub un ocean de ridicol pe bietul Bebe Velcea. Pasa-mi-te, Bebitza uitase ca noi facusem in anul intai scoala adevarata cu Letea si mai si tineam minte ce invatasem…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu